• 29. teai născut să devii poem

    ——————————-

    29. you were born to become a poem

    @liubasarbu

  • copil căruia îi este frică de necunoscut eram_mai sunt

     

    când părea ca nu te văd 

    te-am citit 

    toate rănile tale

    le-am simțit

    ești labirintul din care nu caut ieșirea 

    în ochii tăi am găsit tot ce se ascunde sub bătaia inimii mele  

    privind în altă parte ți-am vorbit în altă limbă

    ție ți-a fost vreodată frică de ceva 

    ți-ai ascuns vreodată durerea sub un zâmbet _sub o mască de indiferență

    și eu

    m-am născut la polul opus al perfecțiunii 

    am multe defecte inventate de colții lumii

    tu ai fost vreodată înțeles greșit 

    ai fost vreodată înțeles greșit 

    tu ai fost vreodată înțeles greșit 

    și eu

    toate rănile tale le port cu mine 

    purtăm aceleași răni 

    hai să ne tratăm unul pe altul 

    să nu ne mai judecăm greșit 

    mai citește încă o dată 

    mai citește încă o dată în ochii mei_nu s-a schimbat nimic_vei vedea tot ce se ascunde sub bătăile inimii tale

    ——————

    a child afraid of the unknown I was back then_I am

    when it seemed like I didn’t see you
    I read you

    all your wounds
    I felt them

    you are the labyrinth I am not looking to escape

    in your eyes I found everything that hides behind’ the beating of my heart

    looking away I spoke to you in another language

    have you ever been afraid of something
    have you ever hidden your pain behind a smile or a mask of indifference


    so did I


    I was born at the opposite pole of perfection
    I have many flaws invented by peoples fangs

    I have much more invisible sides that were meant just for you

    have you ever been misunderstood
    have you ever been misunderstood
    have you ever been misunderstood


    so was I

    I carry all your wounds
    we carry the same wounds

    your pain is my pain
    let’s heal one another
    let’s not misunderstand each other


    read it once more

    read once more in my eyes_nothing changed_ you will see everything that hides behind the beating of your heart

    @liubasarbu

  • 17. dintre toate limbile pe care le vorbesc 

    cea mai dragă îmi este tăcerea ta 

    ———————————-

    17. of all the languages I speak
    the dearest is your silence

    @liubasarbu

    Photo@OanaItuVernisaj_MontrealArtCenter&Museum

  • 20. doar în privirea ta se-ascunde totul

    și patima_și iadul ce-l doresc 

    și-atunci când nu te pot vedea în veghe

    cu amintiri respir și mă hrănesc

    ———————————-

    20. only in your gaze is everything hidden
    the passion_and the hell I crave
    even when I cannot see you
    I breathe and feed on memories

    @liubasarbu_2025

  • 2. îngândurat se-arată cerul 

    își trage aburii în piept —

    se va lăsa de ei degrabă 

    iar ochii mei 

    de când te așteaptă 

    ca cerul toamnei se arată 

    cuprind atâtea ploi cărunte   

    de care-ncerc să fug departe 

    dar nu am unde mă ascunde

    ———————————————————————-

    2. thoughtful-looking sky

    drawing mist into its chest —

    soon it will let go

    and my eyes

    while waiting for you

    look like the autumn sky

    holding so many gray rains

    I try to run away from

    yet have no place to hide

    @Liuba Sârbu_2024

  • Laleaua fricile-i le spune

    Amurgului nemuritor 

    “De câte ori soarele-apune

    De-atâtea ori lalele mor.

    Se nasc din nou, în primăvară, 

    Albe sau roșii, fel de fel

    Și se-nspăimântă-a câta oară 

    Că viața lor este la fel.

    În patru feluri pot să moară –

    De oameni rupte sau călcate,

    Se ofilesc seară de seară,

    Dar mor și-atunci când sunt uitate…”

    Laleaua fricile-i le spune 

    Amurgului nemuritor – 

    “De mor pân soarele apune,

    Uitată… nu-mi doresc să mor.”

    @Liuba Sârbu_2017_”Azi spre mâine”

    @Vasile Botnaru_inkculture2015
  • bocetul

    unei frunze în cădere.

    Fiece nervură o doare

    c-o duce vântul mult prea departe

    de pomul

    ce i-a dat șansă

    la o moarte.

    @Liuba Sârbu_2019/ “biochimii paralele”

    Voce@Maia_Morgenstern

  • pe cer

    să dispar ca o stea

    doar dimineața

    și-apoi să răsar,

    în fiece noapte,

    deasupra ta.

    Sădește-mă-n pământ

    să mă usuc

    doar toamna

    și-apoi să răsar

    iar,

    primăvara,

    în privirea ta.

    Aruncă-mă-n circuitul sangvin

    să nu mă termin,

    niciodată,

    din inima ta.

    @Liuba Sârbu_biochimii paralele

    @Vasile_Botnaru_inkculture

  • de tălpi,

    plaja își vede nisipul

    călcat în picioare.

    Toți își bagă picioarele în el.

    Nimic de mirare.

    E ușor,

    ușor și plăcut

    să-ți bagi piciorul

    în nisipul fin.

    Apogeul plăcerii

    piciorelnice.

    Finul place piciorului.

    Mâna apreciază mai puțin

    finul. Finul e pentru picior,

    pentru băgarea de picior

    e finul nisipului.

    @Liuba Sârbu_2021

    1. ochii tăi

    o dimineață sub plapuma ceții

    mi-e dor de ei 

    precum vasului de ape

    precum notelor de clape

    —————————————

    your eyes
    a morning under a blanket of fog
    I miss them
    like the vessel misses the water
    like the notes miss the keys

    @Liuba Sârbu_vara@2024